Amprentarea genetică: o privire în interior Understand article

Tradus de Nadia Bucurenci. În serialele TV poliţiste, infractorii sunt identificați, de cele mai multe ori, prin amprentare genetică. Sara Müller şi Heike Göllner-Heibült aruncă o privire în culise.

Pentru imagine, multumim
Alex Mit / iStockphoto

Ideea de a identifica oamenii pe baza caracteristicilor genetice nu este nouă. Grupele sanguine ABO, descoperite în 1900 de Karl Landsteinerrw1, au constituit primul marker genetic folosit în criminalistică, la care s-au adăugat grupele sanguine MN (1927) şi factorul Rhesus (1937).

Dar, chiar dacă analizăm simultan toate cele trei sisteme de grupe sanguine, obţinem rezultate identice pentru una din zece persoane; din cauza asta sunt posibile transfuziile de sânge. Din punct de vedere criminalistic, însă, este un dezavantaj. Rezultatele îţi pot spune că proba de sânge nu provine de la Suspectul X, dar nu pot confirma, cu certitudine, că provine de la Suspectul Y.

În anii 1970 şi ‘80 s-au făcut progrese, analizându-se diferitele forme ale unor enzime (izoenzime) din hematii şi ser sanguin. Certitudinea că proba provenea întradevăr de la suspect depindea de numărul de proteine analizate (de obicei patru); această certitudine se numeşte capacitate de discriminare. Capacitatea de discriminare oferită de aceste tehnici combinate este de numai 1:1000, mai bună decât capacitatea de 1:10 a analizei grupelor sanguine, dar încă nu suficient de bună. Pentru a obţine o discriminare mai bună, era nevoie să ne analizăm mai amănunţit structura genetică.

Structura noastră genetică – cine suntem

De la perechi de baze la
cromozomi (nu este la scară):
cum este împachetat ADN-ul.
Clicați pe imagine pentru a o
mări

Pentru imagine, multumim
Darryl Leja, NHGRI / NIH

Genomul uman este constituit din 46 perechi de cromozomi: 23 de la mamă, 23 de la tată. Avem, aşadar, câte doi din fiecare cromozom (excepţie – în cazul bărbaţilor – cromozomii sexuali) şi, astfel, două copii ale fiecărei gene.

Componentul principal al cromozomilor este acidul deoxiribonucleic (ADN), care conţine informaţii pentru producerea proteinelor necesare vieţii. Totuşi, din cele 3 miliarde de perechi de baze (pb), numai aproximativ 4% codifică proteine, restul sunt adesea doar de „umplutură” constând din secvenţe repetitive organizate în aglomerări (clusters). Dacă se compară ADN-ul a două persoane, el este identic în cea mai mare parte, variabilitatea găsindu-se mai ales în aceste secvenţe repetitive.

La persoane diferite aceste secvenţe sunt repetate de un număr diferit de ori: o persoană poate avea cinci repetiţii într-un locus (situs) ADN specific, altă persoană poate avea şapte. Folosind probe, de ex. din sânge sau spermă, putem analiza secvenţele repetitive din mai mulţi loci ADN; această analiză se numeşte amprentă genetică. La fel ca amprentele digitale, amprentele genetice pot fi folosite pentru identificarea persoanelor.

Deşi termenul ‚amprentare genetică’ (sau identificarea profilului genetic) este folosit curent, nu toată lumea ştie că el cuprinde două tehnici foarte diferite, dintre care numai una este folosită curent în practica criminalistă.

Amprentarea genetică timpurie: polimorfismul lungimii fragmentelor de restricţie

Pentru imagine, multumim
Arno Bachert / pixelio.de

Prima metodă de amprentare genetică a fost inventată în 1984 de Alec Jeffreysw2, are a folosit secvenţele ADN cunoscute ca ‘număr variabil de repetiţii în tandem’ (VNTR – variable number tandem repeats; de ex. Secvenţa D1S80, (AGGACCACCAGGAAGG)n). Aceste secvenţe, cu 10-100 pb per repetiţie, pot fi analizate folosind enzime de restricţiec, care funcţionează ca foarfeci moleculare şi taie ADN-ul la nivelul unor secvenţe specifice (secvenţe de recunoaştere). În întregul genom, o secvenţă de recunoaştere de 6 pb apare de circa 730 000 de ori.

Asta înseamnă că, dacă se taie genomul cu o anumită enzimă de restricţie, se obţin aproximativ 730 000 fragmente de restricţie de lungimi diferite. Şi aici devin importante VNTR-urile: numărul de repetiţii într-o aglomerare VNTR particulară poate varia între indivizi, ceea ce înseamnă că şi lungimea fragmentelor respective de restricţie este diferită între indivizi (Figura 1). Numim acest fenomen polimorfismul lungimii fragmentelor de restricţie (RFLP – restriction fragment length polymorphism).

Figura 1: Prezentare a două VNTR de la două persoane diferite. Situsurile tăiate de enzimele de restricţie (foarfeci moleculare) sunt indicate de o săgeată. În funcţie de numărul de repetiţii VNTR, sunt generate fragmente de ADN de mărimi diferite (şi în Figura 2, Pasul 4)
Pentru imagine, multumim Sara Müller

Dintre cele 730 000 fragmente de restricţie, numai câteva vor fi diferite între indivizi – prea puţine ca să fie văzute cu ochiul liber. În loc de asta, cercetătorii folosesc o tehnică numită Southern blotting, care permite să fie vizualizate numai secvenţele de interes. Pentru asta, ei separă fragmentele de restricţie în funcţie de mărime, prin electroforeză în gel, folosind curentul electric ca să facă fragmentele de ADN încărcate electric să se deplaseze în gel. Distanţa parcursă este determinată de mărimea fragmentului (Figura 2, Pasul 1). În continuare, ei transferă ADN-ul pe o membrană (Figura 2, Pasul 2) şi utilizează o sondă marcată radioactiv care este complementară cu VNTR-urile de interest. Are loc procesul de hibridizare (ataşare) a sondei cu secvenţele corespunzătoare (Figura 2, Pasul 3) şi, punând membrana peste un film radiografic, se obţine o imagine a benzilor marcate radioactiv, fiecare reprezentând un fragment de lungime diferită (Figura 2, Pasul 4). Această imagine este amprenta genetică.

Câte VNTR-uri trebuie comparate pentru a identifica cu certitudine o persoană ? Dacă cercetătorii aleg VNTR-uri cu suficiente variante (de ex. D1S80, care poate fi repetat de 15 până la 41 de ori), ei trebuie să compare doar patru VNTR-uri diferite pentru a ajunge la o capacitate de discriminare de 1:1 milion – mult mai bună decât discriminarea de 1:10 oferită de tiparea ABO.

Figura 2: Analiză RFLP după digestia ADN cu enzime de restricţie. Faceţi clic pe imagine pentru mărire
1. Separarea în funcţie de mărime a fragmentelor de ADN digerate prin electroforeză în gel. Moleculele mari, cu mobilitate mică în gel, pot fi văzute în partea de sus a imaginii; moleculele mici, cu mobilitate mai mare în gel, sunt în partea de jos.
2.-3. Tehnica Southern blot. ADN-ul separat este transferat pe o membrană şi detectat ulterior pe membrană folosind sonde marcate radioactiv care recunosc VNTR A şi B
4. Pe filmul radiografic expus se vede o amprentă individuală pentru fiecare persoană (compară cu Figura 1)

Pentru imagine, multumim Sara Müller
Figura 3: O diagramă
simplificată care
demonstrează amplificarea
prin PCR a fragmentelor
specifice de ADN. Clicați pe
imagine pentru a o mări

Pentru imagine, multumim Sara
Müller

Tehnica actuală: amprentarea genetică prin PCR

Kary Mullis’ invention, in 1983, of the polymerase chain reaction (PCR) won him the Nobel Prize in Chemistryw3, w4. Descoperirea, la sfârşitul anilor 1980, a ‚repetiţiilor de secvenţe scurte în tandem’ (STR – short tandem repeats) – secvenţe de 2-9 pb repetate, numite şi microsateliţi -, împreună cu inventarea PCR, au deschis drumul pentru tehnica rapidă de amprentare genetică folosită astăzi de criminalişti.

Prin PCR, un locus ADN de interes (de ex. STR-ul de 4 pb cunoscut ca D18S51, (AGAA) n) este amplificat exponenţial, generându-se un miliard de copii ale unei singure molecule de ADN în câteva ore (Figura 3). Pentru criminalişti, avantajul este că se poate analiza astfel chiar şi cea mai mică probă – începând cu 30 de celule (observați în Tabel 1 comparaţia cu amprentarea genetică bazată pe RFLP).

Pentru analiza PCR, avem nevoie de STR-uri flancate de secvenţe comune tuturor fiinţelor umane (numim aceste secvenţe conservate). Atunci putem folosi primeri (amorse) – molecule scurte complementare secvenţelor marginale conservate (genele 1134 şi 1135 în Figura 4) – pentru a iniţia PCR. Odată ADN-ul amplificat, îl putem separa fie prin electroforeză în gel (Figura 5) fie, în medicina legală modernă, prin secvenţiere electroforetică automată (Figura 6), and visualise it as a genetic fingerprint.

Figura 4: Imagine schematică a STR D1S80 (denumirea ‘D1S80’ ne spune că STR se află în cromozomul 1, regiunea 80) de la doi indivizi. Săgeţile negre reprezintă primerii folosiţi pentru amplificarea acestui STR particular. Clicați pe imagine pentru a o mări
Pentru imagine, multumim Sara Müller

Există două copii ale fiecărui cromozom, deci vom avea câte două copii pentru fiecare STR. Dacă o persoană are acelaşi număr de repetiţii (adică aceleaşi alele) pentru fiecare copie a STR, din analiza PCR vor rezulta fragmente de ADN de aceeaşi mărime: individul este homozigot pentru alela STR respectivă (săgeata verde în Figura 5, corespunzând individului 2 din Figura 4). Dacă cei doi cromozomi conţin alele diferite pentru acel STR, vom obţine fragmente de două mărimi şi spunem că individul este heterozigot (săgeata roşie în Figura 5, corespunzând individului 1 din Figura 4).

Figura 5: Amprenta genetică a locusului D1S80 obţinută de elevi (canalele numerotate 1–16) din ADN-ul propriu. Banda din extrema dreaptă, marcată M, conţine fragmente de ADN de dimensiuni cunoscute, folosite ca markeri.
Individul indicat cu săgeata verde este homozigot pentru locusul D1S80 (o singură bandă este vizibilă). Individul indicat cu săgeata roşie este heterozigot (două benzi). Săgeţile albastre indică doi elevi care sunt heterozigoţi şi au acelaşi număr de repetări pentru fiecare alelă din locusul D1S80; asta înseamnă că ei nu pot fi deosebiţi prin amprentare. S-ar putea să fie gemeni, dar este la fel de posibil ca două persoane neînrudite să aibă acelaşi număr de repetări, dacă se analizează un singur STR.

Pentru imagine, multumim Sara Müller

Dacă analizăm un singur STR, şansele ca două persoane neînrudite să aibă aceeaşi amprentă genetică obţinută prin PCR sunt mari – între 1:2 şi 1:100 (săgeţi albastre în Figura 5). Motivul este că STR-urile au mai puţine alele şi heterozigozitate mai scăzută decât VNTR-urile folosite pentru amprentarea genetică bazată pe RFLP. Pentru a depăşi acest dezavantaj, analizăm simultan mai multe STR-uri; cu 16 STR, aşa cum este uzual în criminalistica din Germania, putem obţine o capacitate de discriminare de 1:1 miliard (echivalent cu o persoană din populaţia lumii; Figura 6).

Figura 6: Electroferograma unei femei, obţinută prin multiplex PCR şi secvenţiere electroforetică automată ulterioară. Au fost analizate opt STR-uri (D3, TH01, D21, D18, SE33, vWA, D8 şi FGA) şi amelogenina (care indică sexul). Curbele albastră, verde şi neagră reprezintă STR-uri amplificate (cu numărul de repetări sub maxime). Curba roşie este markerul (dimensiunile fragmentelor de ADN exprimate în pb). Clicați pe imagine pentru a o mări
Pentru imagine, multumim Sara Müller
Tabel 1: Comparație între amprentarea ADN prin RFLP și PCR
După Butler (2010)
  RFLP PCR

Cantitatea de ADN inițial

30–50 µg

Cel puțin 200 pg (aprox. 30 de celule) pentru un tipar STR complet

Sensibilitate

+

+++

Calitatea ADN necesară pentru analiză

Complete genome

Genomul complet nu este necesar; produşii de degradare sunt suficienţi din cauza secvenţelor scurte implicate (lungimea totală a secvenţei unui STR, inclusiv repetările multiple şi secvenţele marginale, este de aproximativ 50-500 pb)

Durată

Zile – săptămâni

Ore

Capacitate de discriminare per locus

+++
(Mai multe alele și mai multă heterozigozitate per locus)

+
(Mai puține alele și mai puțină heterozigozitate per locus)
Totuşi, amplificarea prin multiplex PCR (PCR cu mai mult de o pereche de primeri) şi marcarea multicoloră permit examinarea simultană a mai mult de 16 loci, ceea ce asigură o excelentă capacitate de discriminare

Unitate repetitivă

10 pb – 100 pb

2 pb – 9 pb (4 pb în cazurile judiciare)

Detecție automată

Nu este posibilă

Este posibilă procesarea probelor în regim high-throughput

Număr de loci validați (important dacă se analizează persoane înrudite)

Număr limitat

Număr mare

Risc de contaminare

+

+++

Sunt necesare măsuri de securitate suplimentare?

Da (din cauza sondelor radioactive)

Nu (nu se folosesc sonde radioactive)

Aplicații ale amprentării genetice

Gemenii identici ar trebui să
aibă amprente genetice
identice

Pentru imagine, multumim
e3000; provenienţa imaginii:
Flickr

Ştim acum ce este amprentarea genetică, dar cum se foloseşte ea? Amprentarea genetică prin PCR are o largă aplicare în criminalistică: ea permite poliţiei să elimine sau să identifice suspecţi pe baza materialelor genetice cum ar fi foliculi de păr, piele, spermă, salivă său sânge (citiți povestirea care poate fi descărcată mai josw5). Totuşi, amprenta genetică singură nu este o dovadă suficientă pentru condamnare, întrucât rudele apropiate pot avea amprente foarte asemănătoare (iar gemenii monozigoţi le au identice).

Nicolae al II-lea, ultimul ţar al
Rusiei, cu Ţarina Alexandra şi
cele patru fiice. În timpul
revoluţiei ruse, întreaga
familie a fost omorâtă în iulie
1918. Trupurile lor, găsite în
1979 (Ţarul, Ţarina şi trei
fiice) şi 2007 (Ţareviciul şi
cealaltă fiică, Maria) au fost
identificate prin amprentare
genetică

Pentru imagine, multumim
Romanov Collection, General
Collection, Beinecke Rare Book
şi Manuscript Library, Yale
University

În plus, pentru a complica investigaţiile criminalistice internaţionale, deşi există o recomandare Europeană de a analiza 16 STR-uri, fiecare ţară decide care STR-uri vor fi analizate, ceea ce face ca rezultatele să fie dificil de comparat.

Metoda bazată pe PCR este folosită, la oameni, şi pentru testarea paternităţii, diagnosticarea maladiilor genetice (de ex. Maladia Huntingdon), identificarea victimelor catastrofelor, trasarea arborelui genealogic, căutarea persoanelor dispărute şi studierea personajelor istorice (de ex. Ultimul ţar al Rusiei şi familia sa). În cazul altor organisme, poate fi folosită în scopul protecţiei mediului (de ex. pentru analiza fildeşului confiscat), în investigaţiile privind drogurile (de ex. pentru analiza plantelor de canabis capturate), pentru controlul calităţii apei şi alimentelor (de ex. prin identificarea microbilor contaminanţi), în medicină (de ex. pentru detectarea infecţiilor virale cum ar fi HIV, hepatita sau gripă) şi în investigaţiile privind bioterorismul (de ex. pentru identificarea tulpinilor microbiene).

Amprentarea genetică prin RFLP, deşi considerată depăşită din cauza avantajelor evidente oferite de metoda PCR (Tabel 1), este încă folosită pentru clasificarea plantelor şi animalelor în cercetarea fundamentală. Ea este utilă în special atunci când nu există suficiente informaţii despre genomul unor specii – amintiţi-vă că, pentru metoda PCR, avem nevoie de regiuni cu variaţii mari între indivizi şi care sunt flancate de regiuni conservate cu secvenţe cunoscute.

Amprentarea genetică la școală

Izolarea ADN în clasă le va provoca elevilor un moment de uimire atunci când vor realiza că, în cele câteva filamente de ADN precipitat cu alcool, care seamănă cu nişte şuviţe de vată, au în faţa ochilor informaţia genetică completă care codifică un organism. Este un experiment uşor de făcut la şcoală folosind salivăw6 (sau celule epiteliale dintr-un kit comercial), mazăre (Madden, 2006), roşii, ceapăw7 sau timus de viţel (deşi trebuie verificate restricţiile locale privind utilizarea timusului de viţel la şcoală)w8.

Amprentarea genetică poate
fi folosită în activitatea de
protecţia mediului, de
exemplu pentru analiza
fildeşului confiscat

Pentru imagine, multumim Ulla
Trampert / pixelio.de

PCR-ul unui STR specific din ADN-ul uman, de exemplu D1S80 sau TH01, se poate realiza la şcoalăw6, folosind la nevoie kit-uriw9 disponibile comercial. Dacă şcoala nu are acces la un termociclu, ciclul termic poate fi realizat folosind trei băi de apă, deşi este incomod şi foarte laborios.

Dacă acest echipament nu este disponibil, există kit-uri care simulează şi, în acelaşi timp, simplifică întregul proces de amprentare geneticăw10. Aceste kit-uri conţin fragmente de ADN care simulează amplificarea diferitelor alele ale unui singur STR sau VNTR. (De fapt, sunt fragmente de restricţie din ADN-ul unui plasmid sau fag lambda). ADN-ul are nevoie de electroforeză şi colorare ulterioară pentru ca elevii să poată compara secvenţele de ADN amplificate dintr-o probă biologică cu cele ale mai multor suspecţi. Bineînţeles, asta este foarte diferit de detectarea STR-urilor amplificate prin secvenţiere electroforetică automată (şi nu ilustrează corect nici vizualizarea VNTR-urilor în Southern blotting, pentru că ADN-ul este colorat direct în gel), dar demonstrează, totuşi, principiile procesului analitic. Când se folosesc aceste kit-uri de simulare, elevilor trebuie să li se atragă atenţia că experimentele dau impresia că diferenţele dintre indivizi sunt uşor de identificat, ceea ce nu este adevărat.

Mulțumiri

Autorii doresc să îi mulţumească lui Wolfgang Nellen pentru contribuţiile la articol şi pentru permisiunea de a folosi gratuit instrucţiunile din Science Bridge.

Mulţumiri şi lui Shelley Goodman pentru consultanţa în privinţa utilizării kiturilor comerciale în şcoală.

Download

Download this article as a PDF

References

Web References

  • w1 – În 1930, Karl Landsteiner a primit premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea grupelor sanguine la om. Pentru detalii, vizitaţi site-ul web Nobel Prize (www.nobelprize.org) sau folosiţi link-ul direct: http://tinyurl.com/7zjg2mw
  • w2 – Pentru detalii despre descoperirea lui Alec Jeffreys: www2.le.ac.uk/departments/genetics/jeffreys
  • w3 –Premiul Nobel pentru Chimie din 1993 a fost câştigat de Kary B Mullis pentru inventarea reacţiei în lanţ a polimerazei (PCR). Pentru detalii, vizitaţi site-ul web Nobel Prize (www.nobelprize.org) sau folosiţi link-ul direct: http://tinyurl.com/7fkh7ku
  • w4 – Pentru a afla mai multe despre PCR, urmăriți acest film: www.youtube.com/watch?v=_YgXcJ4n-kQ
  • w5 – O povestire despre utilizarea amprentării genetice în activitatea judiciară poate fi descărcată aici, în format Word® sau PDF.
  • w6 – Pentru instrucţiuni (în limba engleză şi germană) privind amprentarea genetică prin PCR la şcoală, vizitaţi site-ul web Science Bridge (www.sciencebridge.net) sau folosiţi link-ul direct http://tinyurl.com/89u7m53
    • Pentru a accesa aceste instrucţiuni trebuie să fii membru Science Bridge, dar cititorii acestui articol le pot primi gratuit de la sara.mueller@sciencebridge.net

  • w7 – Pentru instrucţiuni (în limba germană) privind izolarea ADN din ceapă sau roşii, vizitaţi site-ul web Science Bridge (www.sciencebridge.net) sau folosiţi link-ul direct http://tinyurl.com/7z56745
  • w8 – Pentru instrucţiuni (în limba germană) privind izolarea ADN din timus de viţel, vizitaţi site-ul web Science Bridge (www.sciencebridge.net) sau folosiţi link-ul direct http://tinyurl.com/6lwu83g
  • w9 – FPentru exemple de kit-uri comerciale care pot fi folosite pentru analiza PCR la şcoală, căutaţi ‘crime scene investigator PCR basics kit’ pe site-ul web Biorad (www.bio-rad.com) şi ‘PCR advanced kits’ pe site-ul web Edvotek (www.edvotek.co.uk).
  • w10 – Pentru exemple de kit-uri comerciale didactice, care simulează şi simplifică procesul de amprentare genetică, căutaţi ‘forensic DNA fingerprinting kit’ pe site-ul web Biorad (www.bio-rad.com) şi ‘DNA fingerprinting by restriction fragmentation patterns kit’ (la ‘forensics’ şi ‘DNA’) pe site-ul web Edvotek (www.edvotek.co.uk).

Resources

  • Pentru a afla mai multe despre ADN repetitiv și metode (RFLP și PCR):
    • Klug WS, et al. (2008) Concepts of Genetics 9th edition. San Francisco, CA, USA: Pearson. ISBN: 9780321524041

  • Pentru a afla mai multe despre PCR și STR, ca și despre bazele de date de ADN mondiale și cazuri judiciare:
    • Goodwin W, Linacre A, Hadi S (2010) An Introduction to Forensic Genetics. Chichester, UK: Wiley-Blackwell. ISBN: 978-0470710197

  • Pentru un joc didactic cu detecția ADN:
  • Universitatea din Arizona, SUA, descrie desfăşurarea unei activităţi didactice de stabilire a profilului ADN folosind STR. Vizitaţi: www.biology.arizona.edu sau folosiţi link-ul direct http://tinyurl.com/7zteg9n
  • Site-ul web DNA Iniţiative: Advancing Criminal Justice Through DNA Technology (Deschiderea ADN: Progresul Justiţiei Penale datorită Tehnologiei ADN) oferă un curs online gratuit despre analiza ADN în criminalistică. Conceput pentru avocaţi, cursul şi studiul de caz care îl însoţeşte, constituie o excelentă introducere în subiect. Vizitaţi: www.dna.gov/training/otc
  • Pentru a studia o bază de date reală de STR-uri, vizitaţi site-ul web al US Naţional Institute of Standards and Technology (Institutul Naţional pentru Standarde şi Tehnologie din SUA): www.cstl.nist.gov/biotech/strbase
  • Pentru a afla mai multe despre diagnosticul bolilor genetice:

Author(s)

Sara Müller a studiat biologia, chimia şi pedagogia la Universitatea din Kassel, Germania, şi a primit diploma de profesor de gimnaziu în 2008. În decembrie 2011, şi-a terminat teza de doctorat în domeniul epigeneticii, tot la Universitatea din Kassel. Din februarie 2012, îşi face stagiul practic ca profesor în Göttingen, Germania. În ultimii şapte ani a fost membru în comitetul executiv al Science Bridgew6.

Heike Göllner Heibült este expert criminalist specializat în ADN, cu formaţie de biologie moleculară. Ea a studiat biologia umană la Universitatea Philipps din Marburg, Germania şi a petrecut mai multe luni la Universitatea Erasmus din Rotterdam, Olanda şi la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. În 2002, şi-a terminat doctoratul în biologie moleculară la Institutul de Biologie Moleculară şi Cercetare Tumorală din Marburg şi a început să lucreze în medicina legală a ADN ca expert în ADN şi expert judiciar. În prezent lucrează pentru Institutul de Criminalistică al poliţiei judiciare din Berlin, Germania.


Review

Ideea utilizării ADN pentru a identifica un singur individ din lume este uimitoare. Amprenta genetică a unui individ se bazează pe secvenţele care nu sunt folosite pentru codificare, dar cum se obţin aceste amprente? Acest articol vă explică.
Posibilitatea de a identifica infractori folosind baze de date de ADN ridică probleme importante: este etic să păstrezi ADN uman în asemenea baze de date sau este o încălcare a drepturilor omului? Ar trebui să existe amprenta ADN a fiecărei persoane sau numai a celor care au fost arestate? Cât timp ar trebui păstrat profilul ADN?

Elevii ar putea dori să discute cum poate fi folosită amprentarea genetică pentru diagnosticarea maladiilor genetice, ca şi aplicaţiile ei în lupta împotriva braconajului şi extincţiei speciilor. Ideal ar fi ca ei să poată testa tehnica ei înşişi, ca experiment real sau simulat.


Shelley Goodman, Marea Britanie




License

CC-BY-NC-ND