Author(s): Andreas Chiocchetti
Tradus de Mircea Băduţ. Cercetările în genetica gamei de autisme sporesc înţelegerea acestor afecţiuni, şi pot conduce la metode mai bune de diagnosticare şi de tratare a lor.
Pentru imagine, multumim
Normei Desmond; sursa
imaginii: Flickr
Prima oară când am întâlnit un caz de autism a fost în vara lui 2004, în timp ce eram consilier într-o tabără de copii. Numele băiatului era Peter, dar toată lumea îi spunea ‘profesorul’. Peter cunoştesa multe şi citea mult; celorlalţi le părea un geniu. Totuşi, nu-şi făcea prieteni şi se juca de obicei singur.
Responsabilii taberei au devenit îngrijoraţi când au observat că Peter nu râde la glume, evită contactul privirilor şi se înfurie dacă nu se poate aşeza în acelaş loc. Administratorul taberei a bănuit că Peter poate avea autism. Atunci părinţii băiatului au recunoscut că Peter fusese diagnsoticat cu sindromul lui Asperger, dar nu au menţionat acest lucru pentru că fiul era dornic să meargă în tabără. ‘Profesorul’ a reuşit atunci să stea în tabără până la sfârşit, iar noi am învăţat o mulţime de lucruri de la el.
Sindromul lui Asperger este unul dintr-un grup de afecţiuni similare
Experienţa mea cu Peter m-a făcut să doresc să înţeleg şi să cercetez bazele biologice ale sindromului lui Asperger. Acesta este una dintre cele trei afecţiuni similare dar totuşi distincte (vedeţi caseta despre afecţiunile gamei de autisme), care sunt clasificate ca afecţiuni de spectru autistic (ASD). ASD începe în copilăria timpurie şi continuă până la maturitate şi bătrâneţe. Uneori oamenii nici nu sunt conştienţi că sunt afectaţi de ASD. Simptomele comune includ evitarea contactului cu ochii persoanelor din jur şi dificultăţi de menţinere a relaţiilor, deseori combinate cu dificultăţi de învăţare (figura 1). Persoanei afectate îi poate fi greu să se integreze în societate şi să trăiască independent.
Figura 1: Afecţiunile din spectrul autismelor sunt definite de dificultăţi sociale, de comunicaţie şi comportamentale, şi sunt asociate de regulă cu o gamă de alte simptomte. Punctaţi pe imagine pentru a o mări
Pentru imagine, multumim Andreas Chiocchetti
Panglica de avertizare a
autismului. Puzzle-ul
întortocheat simbolizează
complexitatea spectrului
autistic
Pentru imagine, multumim
Melesse; Sursa imaginii:
Wikimedia Commons
ASD are atât cauze genetice cât şi cauze de mediu
Incidenţa ASD în populaţia generală este estimată la aproximativ 1 % şi în creştere, prevalenţa statistică actuală datorându-se în principal conştientizării crescute şi diagnosticării extinse. Se estimează că 80 % din cazurile de ASD au o bază genetică (vedeţi caseta privind moştenirea ereditară de ASD). Geneticienii cred că ASD este cauzat mai degrabă de o combinaţie de variaţii în anumite gene, decât de o singură mutaţie sau de variaţia unei singure gene.
Dacă 80% dintre cazurile de ASD sunt genetice, celelalte 20% se explică prin factori de mediu. Însă puţini factori de mediu au fost dovediţi ca având influenţă în creşterea riscului de ASD, precum vârstele nepotrivite ale părinţilor sau infecţia cu rubeolă în timpul sarcinii. În ciuda panicii mediatice din Marea Britanie, nu există dovezi care să ateste că vaccinările cresc riscul apariţiei de ASDw1, w2.
Un alt factor de risc pentru AS este sexul persoanelor: băieţii au de patru ori mai multe şanse decât fetele să fie diagnosticaţi cu ASD. Probabil că anumiţi factori de risc sunt aduşi de cromozomul X (din care bărbaţii au decât o copie, deci fără un al doilea cromozom sănătos pentru a compensa) sau prin gene active pe durata dezvoltării caracterelor bărbăteşti.
Anumite afecţiuni, precum sindromul ‘X fragil’, prezintă simptome similare cu ASD: aproximativ 50% din persoanele cu ‘X fragil’ au simptome de genul autismului. Pacienţii cu ‘X fragil’ prezintă o mutaţie cunoscută în gena FMR1, care alterează o proteină esenţială pentru funcţionarea normală a creierului.
ASD este legat de
plasticitatea sinapselor, care
este vitală pentru învăţare,
memorare, recunoaştere
emoţională şi pentru
folosirea limbajului
Pentru imagine, multumim
illuminaut; sursa imaginii:
Flickr
Afecţiunile de spectru autistic sunt legate de plasticitatea sinapselor
Studiile genetice s-au concentrat pe identificarea variaţiilor legate de ASD. Cercetătorii au clasificat genotipic bolnavii de ASD şi pe părinţii acestora pentru a identifica modele ereditare privind alelele particulare cu risc crescut. Eu şi colaboratorii mei comparăm şi ADN-ul persoanelor sănătoase cu ADN-ul persoanelor diagnosticate cu ASD.
Studiile au identificat câteva mutaţii rare şi polimorfisme nucleotidice singulare (SNP, care sunt mai frecvente; vedeţi caseta) asociate ASD. Geneticienii au descoperit şi faptul că, la persoanele afectate de ASD, variaţiile de număr ale copiilor (CNS; vedeţi caseta despre varaiţiile genetice) afectează regiunile de codificare ale ADN-ului mai frecvent decât în populaţia generică.
Analizând proteinele codificate de aceste gene, am arătat că ele sunt importante pentru metabolismul energetiei, pentru sinteza proteinelor şi pentru semnalizarea dintre neuroni. Se pare că aceste variaţii afectează abilitatea celulor creierului de a face şi de a menţine conexiuni (sinapse). Acest proces, numic plasticitatea sinapselor, este vitală pentru învăţare, memorare, recunoaştere emoţională şi pentru folosirea limbajului.
Un neuron (reprezentat aici
cu verde) în cultura de ţesut.
Mutaţiile legate de ASD par
a afecta abilitatea creierului
de a face şi de a menţine
conexiuni
Pentru imagine, multumim
GerryShaw; sursa imaginii:
Wikimedia Commons
Diagnosticarea genetică aduce speranţe pentru un tratament mai bun
Astăzi afecţiunile din spectrul autismului sunt diagnosticate prin intervievarea părinţilor şi prin observarea copilului afectat de ASD. Astfel că diagnosticul poate fi influenţat de atitudinile personale ale părinţilor şi ale psihiatrului. De asemenea, diagnosticarea necesită foarte mult timp. Apare deci necesitatea găsirii de noi metode de diagnosticare rapidă, obiectivă şi robustă.
Cunoscând care gene sau ce variaţii de gene sunt responsabile pentru ASD devine posibilă conceperea de metode noi de diagnosticare. De asemenea, înţelegerea mecansimelor moleculare implicate va permite dezvoltarea de noi medicaţii şi tratamente.
Personal, principala mea raţiune de a participa la această cercetare este de a explica bazele biologice ale afecţiunilor din spectrul autismului atât pentru bolnavi de ASD cât şi pentru publicul general, pentru a reduce stigmatul asociat cu această afecţiune.
Web References
Resources
- Această istorioară este spusă din punctul de vedere al unui băiat cu sindromul Asperger:
- Fanii romanelor lui Jane Austen vor găsi aici un studiu fascinant şi revelator:
- ASD din perspectiva unui educator special:
- Capitolul 16 din ‘Bad Science’ (Ştiinţă afurisită) se referă la spaima MMR din Marea Britanie:
- Filmul de animaţie Mary and Max (2009; regizor: Adam Elliot; Australia) relatează curioasa şi emoţionanta poveste a doi improbabili camarazi, Mary şi autisticul Max.
- Personajul Raymond, figura centrală autistică din filmul Rain Man din 1988, este bazat pe o situaţie reală.
- Dacă sunteţi îngrijorat pentru un copil, membru de familie sau prieten, este recomandat să vorbiţi cu un medic sau cu un psihiatru. Nu ar trebui să vă bazaţi pe auto-diagnoză sau pe metodologii preluate de pe web (unde rezidă şi o cantitate mare de informaţii necorespunzătoare).
- Totuşi, următoarele web-site-uri pot fi utile:
- Cititorii interesaţi să consulte literatură primară pe teme similare ar putea aprecia şi următoarele articole:
Author(s)
Dr, Andreas Chiocchetti s-a născut în Tirolul de sud, Italia, iar acum conduce laboratorul de genetică moleculară al Spitalului universitar pentru psihiatria, psiho-somatica şi psiho-terapia copiilor şi adolescenţilor din Frankfurt, Germania. Cercetările sale se concentrează pe caracterizarea variaţiilor genetice în cazul copiilor şi al familiilor cu afecţiuni psihiatrice, precum deficitiul / hiperactivitatea atenţiei sau ASD. În 2007, el a absolvit studiile de biotehnologie şi genetică ale Universităţii din Salzburg, Austria, iar apoi a obţinut titlul de doctor în biomarkerii proteomici pentru ASD la Centrul de cercetare a cancerului din Heidelberg, Germania.
Review
Acest articol informativ oferă o perspectivă asupra afecţiunilor din spectrul autismului (ASD) şi asupra aspectelor distinctive ale acestora. El este util ca sursă de informare pentru orice profesor ce are elevi afectaţi de ASD, pentru a înţelege mutaţiile genetice asociate cu ASD, şi ca un exemplu despre cum ereditatea şi mediul pot afecta fenotipul.
Articolul poate fi folosit în lecţiile de biologie despre creier sau despre comportament, sau în discuţiile despre plasticitatea sinapselor. Câteva întrebări aplicabile:
- Cum dovedesc cercetările că autismul este de obicei o afecţiune ereditară?
- Care sunt factorii de risc pentru apariţia autismului?
- Ce tipuri de variţii genetice sunt legate de autism?
Shaista Shirazi, Marea Britanie
License