Dispariția mamutului lânos Understand article

Tradus de Petra Cătălina Schwalie. Schimbările climatice nu sunt ceva nou. Caitlin Sedwick descrie cum o model computaţional ajută oamenii de știință să înțeleagă extincția mamutului lânos.

Mamutului lânos
Prin bunăvoința lui Mauricio Anton;
Sursa imaginii: Wikimedia commons

Cu patru zeci și doi de mii de ani în urmă, în perioada ultimei expansiuni glaciare din Pleistocen, mamuții lânoși tronau peste stepele înghețate ale continentului Eurasian. Enormele fiare prosperau în tundra arida a ultimei ere glaciare, fiind adaptate la temperaturi insuportabile pentru oricare maimuță nepăroasă. Cu toate acestea, pe la mijlocul Holocenului, acum 6000 de ani, după retragerea ghețarilor, mamutul păros Eurasian se afla pe punctul dispariției. Într-un final, schimbările climatice și influența umană au dus la extincția acestuia, după cum ne împărtășește David Nogués-Bravo și colegii săi.

De când Mikhail Adams a găsit primele fosile de mamut lânos în Rusia anului 1806, oamenii de știință au dezbătut soarta acestei antice rude a elefantului asiatic (Gross, 2006). A pierit oare pentru că habitatul său a dispărut, odată cu încălzirea climei planetei și a schimbării vegetației și precipitațiilor? Sau a fost oare hăituit și vânat de către om pe plaiurile Eurasiene? Este o întrebare dificilă, deoarece retragerea ghețarilor la sfârșitul Pleistocenului a schimbat habitatul animalelor, dar în același timp a permis primelor grupări primitive umane să migreze din sudul Eurasiei către nord, probabil vânând orice întâlneau în cale. În timp ce majoritatea încercărilor anterioare de a explica soarta mamuților au fost descriptive, Nogués-Bravo et al (2008) au generat estimări cantitative a legăturii dintre dispariția mamutului și încălzirea climatică respectiv vânătoarea de către oameni.

Cu scopul studierii factorilor ce au contribuit la dispariția mamutului, autorii au modelat climatul în habitatul geografic al acestuia în diferite perioade ale ultimii ere glaciare. Modelul lor a raportat dovezile fosile – conținând distribuția și vârsta rămășițelor de mamut – la hărți simulate a maximei și minimei de temperatură medie și a volumului mediu de precipitații pe continentul Eurasian în trei perioade ale ultimei progresii glaciare a Pleisocenului (cu 42 000, 30 000 și 21 000 de ani în urmă) și a unui punct interglaciar situat la mijlocul Holocenului (acum 6000 de ani). Apoi au aplicat modelele climatice asupra continentului Eurasian, cu 120 000 de ani în urmă (ultima data când planeta s-a încălzit între înaintările glaciare). Aceste data au permis grupului să estimeze caracteristicile și dimensiunea habitatului favorabil animalelor în perioada studiată.

Extincția mamuților păroși se datorează deopotrivă schimbărilor climatice și oamenilor
Prin bunăvoința lui Mauricio Anton; Sursa imaginii: Wikimedia commons

Descoperirile autorilor sugerează că mamuții au suferit o pierdere de habitat catastrofică: în timp ce ultimii ghețari se retrăgeau și planeta se încălzea, aproximativ 90% din habitatul animalelor a dispărut. Habitatul primar ai mamuților a scăzut progresiv de la 7.7 milioane de km pătrați acum 42000 de ani până la doar 0.8 milioane de km pătrați acum 6000 de ani. Animalele s-au găsit limitate la culoare izolate de-a lungul Eurasiei și la mici petice de teritoriu în zona coastei nordice.

Chiar dacă distrugerea aproape integrală a habitatului natural a exercitat o presiune imensă asupra speciei, situația pare să fi fost și mai dramatică în timpul retragerii glaciare anterioare, ce a avut loc cu 126 000 de ani în urmă, când au existat doar 0.3 km pătrați de habitat primar. În acel moment, specia a fost probabil pe punctul extincției, deoarece grupuri izolate geografic au înregistrat un declin puternic în diversitate și fitness genetic. În ciuda acestui fapt, mamuții au supraviețuit acelei perioade. Cu ce a fost Holocenul diferit? Turmele care au supraviețuit au avut de înfruntat un inamic ce n-a existat cu 126 000 de ani în urmă: omul.

Omul a evoluat în forma lui modernă în timpul Pleistocenului și a migrat în nord odată cu ultima retragere a ghețarilor, vânând mamuți pe parcursul acestei înaintări. În mijlocul Holocenului, populațiile de mamuți erau deja atât de vulnerabile încât mică presiune adițională exercitată prin vânătoare a putut determina extincția. Cele mai optimiste estimări ale mărimii și densității populației de mamuți sugerează că dacă fiecare om ar fi omorât un mamut odată la trei ani, ar fi fost suficient ca specia să dispară. Estimări mai pesimiste sugerează că pierderea unui mamut la fiecare 200 de ani (per cap pe locuitor într-un teritoriu) ar fi fost de ajuns să pecetluiască soarta animalelor.

Noi dovezi ar putea întări concluzia autorilor: populațiile de mamuți, vulnerabile datorită schimbărilor climatice, au fost condamnate definitiv de către activitatea umană. De exemplu, modelele de habitat ale autorilor sugerează zone noi de habitat pe continentul Eurasian unde s-ar putea afla fosile de mamut. Expediții către aceste destinații ar putea determina dacă mamuții au fost într-adevăr prezenți în acele zone și furniza mai multe dovezi care să sprijine cercetătorii în trecerea de la interpretarea calitativă a datelor la cea cantitativă.

Acest articol a fost publicat în revista de specialitate PLoS Biology și a fost reprodus prin bunăvoința autorilor.

Download

Download this article as a PDF

References

  • Gross L (2006) Reading the evolutionary history of the woolly mammoth in its mitochondrial genome. PLoS Biology 4(3): e74. doi: 10.1371/journal.pbio.0040074
  • Nogués-Bravo D et al (2008) Climate change, humans, and the extinction of the woolly mammoth. PLoS Biology 6(4): e79. doi: 10.1371/journal.pbio.0060079

Web References

Resources

Review

Când sumarul unui articol științific este scris într-un mod atât de plăcut, simplu și prietenos, este o resursă excelentă pentru un profesor de științe naturale sau de limbă engleză. Poate fi folosit în ciclul secundar de către profesorii de biologie sau geografie, într-o formă interdisciplinară, implicând poate și un profesor de engleză într-o activitate CLIL (un proiect european ce are ca scop predarea unor materii diferite în limbi străine).

Subiectul este interesant pentru orice elev care a văzut filmul Ice Agew1, stilul este spiritual și precis în același timp și dezvoltarea logică a textului este ușor de urmărit. În plus, conținutul articolului este un exemplu perfect al metodei științifice (observare -> modelare -> prezicere) în contextul evoluției.

Profesorii ar putea folosi articolul pentru a discuta schimbări climatice în areale geologice și în ultimele două secole, dar și metode ale climatologiei moderne și ale paleontologiei. Articolul poate de asemenea fi folosit pentru a combina materii istorice și științifice (geografie, biologie, matematică) într-o o abordare interdisciplinară a studiului preistoriei și evoluției culturale.

Limbajului articolului este destul de simplu pentru a propune un set de întrebări:

Mamuții lânoși Eurasieni au dispărut acum:
a) 126 000 de ani
b) 42 000 de ani
c) 21 000 de ani
d) 6000 de ani.

Ce s-a întâmplat acum 126 000 de mii de ani?
a) Climatul pământului s-a încălzit
b) Ghețarii s-au retras
c) Mamuții lânoși au prosperat în Eurasia
d) Omul modern vâna mamuții lânoși

David Nogués-Bravo și colegii săi:
a) au fost primii care au descoperit fosile de mamuți lânoși
b) au făcut deducții descriptive despre extincția mamutului lânos
c) au construit modele matematice ale schimbărilor climatice în ultima eră a glaciațiunii
d) vor dezgropa fosile în continentul Eurasian.

Activitatea ar putea fi completată prin construirea unui parcurs geologic cu studenții. (Am organizat o astfel de actiune cu hartie in curtea scolii: fiecare bucata de hartie simboliza o anumita perioada.)

În final, articolul are un format care este bine primit de profesor și este un bun punct de început pentru alte activități în domeniul captivant al istoriei pământului. Formatul este potrivit pentru o oră întreagă.


Giulia Realdon, Italia




License

CC-BY-NC-ND