Paradoxul Otravurilor: Chimicalele – Prieteni sau Dusmani, John Timbrell Inspire article

Tradus de: Mitrofan Claudia Gabriela. «Toate substantele sunt otravitoare; nu exista nici una care sa nu fie neotravitoare. Doza corecta este cea care face diferenta intre o otrava si un remediu.»

Asa a scris un fizician si un mare om de stiinta Parcelsus acum 500 de ani, si acesta este si punctul de vedere al toxicologului John Timbrell. Pentru el, toate chimicalele au nu numai un efect benefic (ceea ce este si de dorit) dar si un egfect negativ (ceea ce se evita), acest fenomen numindu-l paradoxul otravurilor. Subtitlul cartii este Paradoxul otravurlor: Chimicalele prieteni sau dusmani, chimicalele sunt prietenii nostri ca medicamente, pesticide si agenti de curatare si dusmanii nostri ii reprezinta poluantii, otravuri naturale si aditivi alimentari.

Dupa o scurta introducere a conceptului de otravuri, Timbrell explica cititorului mecanismele psihologice ale introducerii substantelor in organismul nostru, a soartei lor acolo (metabolism) si a diferentelor individuale in aceste mecanisme datorate factorilor genetici si a stitului de viata. El continua cu o diagrama a conceptelor farmaceutice ca doza de raspuns si relatiile dintre receptori, explica mutatiile gentice si descrie degenerarile tisulare si moartea celulei. El apoi contrasteaza beneficiile medicamentelor comune cum ar fi aspirina, paracetamol si penicilina cu efectele lor adverse. Mecanismele abusului de droguri (cocaian, morfina, heroina si ecstasy) pot si de asemenea explicate. Se presupune ca noi toti vom lua mereu diferite forme de medicatie si nimeni nu poate stie ce va prescrie doctorul atunci cand vom fi bolnavi de acceea citirea acestor doua capitole va fi foarte folositoare.

Pe tot parcursul descrierii sale, Timbrell este nerabdator sa arate aspectele positive ale chimicalelor. Un exemplu elocvent este DDT, utilizat cu success ca pudra anti purici si paduchi si pentru combaterea Malariei in Al Doilea Razboi Mondial. Datul cu spray exagerat de mult in paduri impotriva gandacilor daunatori a avut efecte devastatoare asupra faunei salbatice care a fost alungate din paduri din cauza DDT-ului si modificarea lantului trofic. Timbrell acuza utlizarea excesiva a singurei substante chimice care este relativ sigura pentru oameni.

Timbrell acuza acesata larga utilizare a insecticidelor ca fiind relativ daunatore pentru securitatea oamenilor. Nu trebuie sa fie toata lumea de acord cu acest punct de vedere, insa poate invata foarte multe din acesta carte. Timbrell se misca metodic de la cea mai mica scala – otravurile tinute in casa ca agenti de curatare, ustensilele pentru gradinarit si drogul nostru favorit: alcoolul, care la scara larga deverseza si alte substante rezultate in urma procesului industrial de la producere la imbuteliere langa orase , facand ca populatia sa fie expusa la toxine Dar nu doar omul este cel care pune natura in pericol cu chemicalele sintetice. Noi ii invatam mereu pe copii nostri sa manance fructe care suntr considerate sigure chiar daca plantele se afla in mediu toxic si isi schimba proprietatile, devinind cele mai mortale componente din lume.

Timbrell doreste sa il educe pe cititorul simplu despre otravuri. El nu foloseste terminologie stiintifica complicata ci plaseaza informatii detaliate pentru cititorii avansati in note separate si defieneste acolo termenii aditionali legati de toxicologie ca jargon intrun glosar la sfarsitul cartii. Ceea ce este important este ca stie cum sa se tina lipit de carte. Tiluri cum ar fi «Ricinul unicul cal Troian molecular » sau « Lucy in cer cu diamante :compusii halucinogeni» atrag atentia cititorului. Notele in stilurile ziarelor descriu intr-un mod accesibil otravurile si marturii practice ale ucigasilor in serie juxtapusa cu anecdote «A fost Napoleon otravit?» Imagini cum ar fi cele cu ficatul unui alcoolic spun mai mult decat o mie de cuvinte.

Sunt si erori nedorite, ca in orice caz de altfel. Se repeta insistent si incorect scris cu numele laureatului Nobel Paul Ehrich si alte nume din botanica incorect folosite insa toate ar fi trebuit sa atraga atentia editorului. Pe deasupra un numar de detalii farmaceutice sunt gresite total; spre exemplu utilizarea cu mult timp in urma a plantelor ce contin antropina pentru tratamentul bolii Parkinson (dar nu si epilespia). Frazele care se repeta ar fi trebuit scoase inainte de publicare.

In orice caz, Paradoxul Otravurilor este o sursa perfecte pentru profesori in cautarea de exemple pt progresul chimiei, bilogiei, si lectii de ecologie. De asemenea este recomandat pentru elevii mai mari care prezinta interes in chimie si in stiinta vietii. Implicatia majora pe care o au otravurile in viata noastra de zi cu zi si principiul lui Parcelsius in ceea ce priveste doza exacta – toate ar trebuie sa fie un semnal de alarma!

Detalli

Publisher: Oxford University Press
Publication year: 2005
ISBN: 0192804952

Download

Download this article as a PDF



License

CC-BY-NC-ND