Bătălia păsărilor: interviu cu Tim Birkhead Understand article

Tradus de Mircea Băduţ. Tim Birkhead povesteşte Karin Ranero Celius despre păsările cu comportament promiscuu şi despre experienţa sa ca profesor de ştiinţe.

Super-fidela brumăriţă
Pentru imagine, multumim
Wenkbrauwalbatros; sursa
imaginii: Wikimedia Commons

“Fiţi precum brumăriţa de pădure – masculul şi femela, impecabil de credincioşi unul altuia”, spunea Reverendul Frederisck Morris în 1853. În încercarea de a propăvădui fidelitatea cuplului, el îşi încuraja enoriaşii să se comporte precum brumăriţa de pădure (Prunella Modularis) – o pasăre mică, maronie, plinuţă. Nici pe departe de a fi monogame, aceste păsări au – dintr-un punct de vedere puritan – o morală şocant de relaxată, femela deseori împerechiându-se cu mai mulţi masculi. Un adevăr care l-ar fi confuzat pe Reverendul Morris.

Tim Birkhead, profesor de ecologie comportamentală şi de istorie a ştiinţei la Universitatea Sheffield, Marea Britanie, şi-a dedicat aproape 40 de ani studierii comportamentui promiscuu al păsărilor. Din vremea lui Darwin şi până spre finele anilor 1960 s-a crezut că animalele-mascul concurează pentru partenerele-femelă, iar cei mai puternici şi mai atractivi masculi fecundează cele mai multe femele, pe când femelele caută doar securitatea monogamiei, împerechiându-se cu mai mulţi parteneri doar când sunt forţate. Adevărul nedelicat care a ieşit totuşi la iveală este că femelele celor mai multe specii caută activ mai multţi partenerei pentru împerechere, o strategie evoluţionistă urmărind obţinerea celei mai bune sperme pentru a-şi fertiliza ouălele.

Redare artistică a
momentului fertilizării: un
spermatozoid reuşeşte să
pătrundă la un ovul

Pentru imagine, multumim
Raycat / iStockphoto

Întradevăr, rivalitatea între masculi şi diferenţierea lor de către femele extinde actul sexual. Înlăuntrul femelei, sperma de la diferiţi masculi luptă pentru supremaţie – competiţia spermei. În acelaşi timp, femela poate fi capabilă să selecteze sperma cea mai bună – alegerea spermei. Aceasta-i adevărata luptă a sexelor. Masculii şi femelele fiecărei specii sunt permanent prinşi în strădania de a se depăşi, în timp ce anatomia şi comportamentul lor reproducător se schimbă pentru a atinge scopul conflictual: «fertilizarea maximă» versus «fertilizarea cea mai bună».

Aceste idei radicale de-abia ieşeau la iveală când Tim Birkhead absolvea universitatea, în 1972. “M-am simţit incredibil de norocos să am vârsta potrivită, la locul potrivit, în momentul potrivit”, spune el.

Pescăruşul Guillemot
Pentru imagine, multumim
davthy / iStockphoto

Interesul iniţial al lui Tim îl constituiau părările de mare. În 1972 el începea un proiect de monitorizare a pescăruşilor Guillemots (genul Cepphus) în Insula Skomer, o rezervaţie naturală din Ţara Galilor: Tim observa rata de supravieţuire a populaţiei adulte şi infante, dar şi vârsta primei împerecheri şi a împerecherii reuşite, evaluând totodată şi efectele poluării cu petrol şi ale modificărilor climatice asupra păsărilor. Deşi proiectul continuă, iar Tim se întoarce regulat în insula Skomer, focusul cercetării sale s-a mutat gradual spre comportamentul sexual, în particular spre selecţia sexuală post-împerechere.

Cercetările lui Tim Borkhead au ajutat la remodelarea înţelegerii noastre privind sistemele de împerechere ale păsărilor. De ce trebuie ca o pasăre, sau un individ, să se împerecheze cu mai mult de un partener? Ce determină care mascul fertilizează ouălele femelei când ea se întâlneşte cu mai mulţi parteneri? Şi cum sunt rezolvate conflictele sexuale? Cercetarea sa implică şi descoperirea a ceea ce se îmtâmplă cu sperma masculului în interiorul tractului reproductiv al femelei, şi respectiv investigarea importanţei «competiţiei spermei» şi a «alegerii spermei» în alegerea masculului care fecundează ouălele.

În continua sa întreprindere de a explora natura sexualităţii, Tim Birkhead ar putea fi considerat un “paparazzo al naturii” – călătorind spre insule îndepărtate şi suportând un discomfort extrem, în speranţa de a surprinde împerecheri de păsări, şi – când ele o fac – împrăştiind apoi detalii intime şi imagini prin pagini ale revistelor de ştiinţă.

Cel mai faimos locuitor al
insulei Skomer: pufinul
(Fratercula)

Pentru imagine, multumim Julie
Langford; sursa imaginii:
Wikimedia Commons

Pasiunea lui Tim pentru păsări merge înapoi în timp până la vârsta de 11 ani. “Într-o memorabilă vacanţă petrecută în Ţara Galilor, tata m-a luat pe o mică insulă, numită Bardsey – una dintre cele mai frumoase locuri din lume, cu o mulţime de păsări minunate. Când ne întorceam, la sfârşitul zilei, am văzut un tânăr ce privea printr-un telescop şi nota ceva într-un caiet, iar tata s-a uitat scurt la mine şi mi-a spus: «Ai putea şi tu să faci aşa ceva când vei fi mare»”. Şi aşa a făcut.

Dar Tim nu este întotdeauna în postura de observator; deseori el este cel din lumina reflectorului. Un bun om de ştiinţă trebuie să fie capabil să-şi comunice cercetările şi să capteze audienţa făcându-le relevante, iar Tim reuşeşte aceasta: el ilustrează cercetările cu multe povestiri; devine strălucitor, amuzant, convingător, şi foarte clar. De fapt, el este unul din acei profesori ale cărui lecturi ar trebui planificate dimineaţa devreme, pentru a-i face pe stundenţi să se dea jos din pat. De ce sunt lecţiile sale aşa de speciale? Entuziasmul său este în mod sigur o parte a răspunsului.

Tim Birkhead cu o cinteză
australiană, Taeniopygia
guttata

Pentru imagine, multumim
Francesca Birkhead

Cursurile pe teren şi seminariile practice sunt metodele didactice preferate de Tim. “Cred că dezvoltarea intelectuală se articulează foarte puternic pe schimburile inter-personale. Seminariile interactive sunt importante pentru elevi pentru că ne aud că le vorbim, şi că le răspundem, astfel că-i putem ajuta să-şi modeleze argumentele. La fel şi în cazul cursurilor pe teren (în natură). Îmi place să predau cursuri pe teren deoarece poţi vedea copiii cum cresc în acea săptămână. Ţin un curs pe teren în luna iunie. Prima zi este descurajantă pentru cursanţi, dar spre sfârşitul săptămânii ei devin fantastici. Totuşi, au probleme în a-şi controla cunoştinţele şi entuziasmul, astfel că – atunci când se întorc, în septembrie – este ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Simt că ar fi trebuit să facem patru sau cinci astfel de cursuri în natură, şi doar aşa s-ar prinde o mulţime de informaţii, de entuziasm, şi de metode de cercetare…”

Tim Birkhead
Pentru imagine, multumim
John Smith

Să faci cercetare este important, dar şi să înţelegi ştiinţa este important. “Cursul de Istoria ştiinţei pe care îl predau se referă la cercetare şi la ce înseamnă să fi om de ştiinţă. Încerc să prezint aceste lucruri într-o manieră neobişnuită: nu las elevii să ia notiţe deoarece vreau să-i văd ascultând, să fie inspiraţi de ceea ce le spun, şi apoi să plece şi să citească ce le este necesar. Pentru una dintre evaluările majore, îi duc într-un loc unde – pe baza a ceea ce au citit şi a unui citat pe care îl furnizez – ei trebuie să organizeze o conferinţă a zilei. Depinde pe de-a-ntregul de ei cum o interpretează, şi cum o prezintă, şi toţi o fac în mod diferit. Ei învaţă despre istoria ştiinţei ascultându-şi camarazii.”

De asemenea, Tim se bucură să-şi împărtăşească entuziasmul pentru ştiinţă cu elevii. „Acum două sau trei săptămâni, am ţinut o prelegere la o şcoală unde elevii erau incredibil de maturi. După cum am spus, majoritatea cercetărilor mele sunt despre selecţia sexuală şi despre reproducere, deci eram un pic temător în a povesti elevilor de 17 ani despre reproducere; dar ei au fost fantastici. Au pus întrebări foarte inovative, şi n-au existat chicoteli prosteşti. Cred că cu un asemenea grup, chiar reuşeşti să transmiţi ce înseamnă ştiinţa, deşi cu alte tipuri de copii poate fi ceva mai dificil.”

Ce-ar fi făcut Reverendul Morris aflând adevărul referitor la propăvăduirea aceea a sa? mă întreb. Poate ar fi ajuns şi el la concluzia că mai bine ar fi propovăduit brumăriţei despre comportamentul virtuos al oamenilor…

Acest articol se bazează pe un interviu cu Tim Birkhead, precum şi pe prelegerea sa „Darwin and post-copulatory sexual selection” („Darvin şi selecţia sexuală post-împerechere”) de la cea de-a XI-a Conferinţă EML/EMBO: „The Difference between the Sexes – From Biology to Behaviour” („Diferenţa dintre sexe – de la biologic la comportament”), din 5-6 noiembrie 2010.


Resources

  • Pentru a afla mai multe despre Tim Birkhead, vedeţi: https://www.shef.ac.uk/aps/staff-and-students/acadstaff/birkhead
  • Pentru a vedea una dintre prelegerile lui Tim Birkhead, consultaţi: www.thedolectures.co.uk/speakers/speakers-2009/tim-birkhead
  • Altă prelegere a lui Tim Birkhead (‘The early birdwatchers’ – „Pândari matinali de păsări”) poate fi vizionată pe TED, o colecţie on-line de prelegeri: www.ted.com/talks/tim_birkhead_the_wisdom_of_birds.html
  • Pentru a afla mai multe despre cercetările privind comportamentul promiscuu al brumăriţei de pădure, vedeţi şi:
    • Davies, NB (1983) Polyandry, cloaca-pecking and sperm competition in dunnocks (“Poliandria, ciocănirea cloacei şi competiţia spermei, la brumăriţa de pădure”). Nature 302: 334-336. doi: 10.1038/302334a0

    • Descărcaţi articolul, gratuit aici, sau abonaţi-vă acum la revista „Nature”: www.nature.com/subscribe

  • Haubold B (2007) Recenzia lucrării “The Selfish Gene” (Gena egoismului) şi „Richard Dawkins: How a Scientist Changed the Way We Think.” („Cum şi-a schimbat un cercetător modul de a gândi”) Revista . Science in School 5: 84-85. www.scienceinschool.org/2007/issue5/selfish
  • Dawkins R (2006) The Selfish Gene („Gena egoismului”), ediţa a treia. Oxford, UK: Oxford University Press. ISBN: 9780199291151

 

Author(s)

Karin Ranero Celius a absolvit studii de fizică şi psihologie, şi a obţinut apoi un titlu de master în studii muzeale. Pasiunea ei pentru educaţie, pentru prelegeri despre minunile ştiinţei, au făcut-o să devină comunicator de ştiinţă, concentrând-o în principal pe extindere şi educaţie, mai întâi la IAC – Instituto de Astrofisica de Canarias (Institutul de Astrofizică al insulelor Canare), Spania, şi apoi la European Southern Observatory din Munchen, Germania. Pe durata scrierii acestui articol, ea s-a aflat la EMBL (Laboratorul European de Biologie Moleculară) din Heidelberg, Germania, iar acum lucrează pentru EJR-Quartz în Leiden, Olanda.

Review

Dacă „nimic din biologie nu are sens în afara perspectivei evoluţiei” (Theodosius Dobzhanky, 1900-1975) acest articol va fi atractiv şi plăcut pentru toţi profesorii de biologie. Articolul se focalizează pe profesorul Tim Birkhead, pe viaţa şi cercetările sale, dar introduce şi un subiect interesant – comportamentul promiscuu al animalelor şi selecţia sexuală – ceea ce probabil că este o noutate pentru mulţi cititori şi neobişnuit în predarea evoluţionismului în şcoli.

Acest articol se bazează pe un interviu, deci stitul este placut şi spiritual; mai mult, anumite puncte dificile (precum «competiţia spermei», şi «alegerea spermei») sunt explicate într-o manieră clară şi vioaie (de exemplu, în sinteza de la bătălia sexelor, ca „«maximul fertilizării» versus «cea mai bună fertilizare»”).

Povestea vieţii şi carierei domnului Birkhead este interesantă şi inspirantă pentru elevii atraşi de studierea comportamentului şi a evoluţiei animalelor; metodologia lui personală de predare a istoriei ştiinţei va stimula profesorii de ştiinţe cu idei noi.

În concluzie, acest articol arată că studierea evoluţiei este o continuă aventură, fermecătoare şi surprinzătoare.

Giulia Realdon, Italia

License

CC-BY-NC-ND

Download

Download this article as a PDF