|
Categories:
Topics:
Tools
Fizica în grădiniță și în învățământul primarSubmitted by rau on 09 June 2010
Tradus de Luminița Chicinas Inspectoratul Școlar Județean Cluj
În ultimii ani a fost înregistrat un număr important de proiecte centrate pe modalități de valorificare a curiozității științifice a copiilor din grădinițe și din învățământul primar. În anul 2001, am lansat în Winnweiler o astfel de inițiativăw1 inițiativă care de atunci a fost extinsă, cu sprijinul unor sponsori, în întreaga Germanie. Împreună cu elevii de gimnaziu ai școlii în care lucrează Werner,”Wilhelm Erb”Gymnasiumw2 din Winnweiler am dezvoltat activități de predare a fizicii pentru copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 10 ani. Împreună cu elevii de gimnaziu, în calitate de mentori, ne-am deplasat în grădinițe și în școlile primare și am efectuat împreună cu copiii de aici experimente pe subiecte cum ar fi: aerul, electricitatea, magneții, lumina, umbra, auzul, plutirea, fulegrul. O colecție cu astfel de activități de prdare, experimente și informații ajutătoare suplimentare au fost publicate, în limba germană, într-o broșură (THINK ING, 2007). Majoritatea experimentelor, precum și o introducere generală în acest proiect sunt, de asemenea, disponibile pentru a fi descărcate în format .pdf în limba engleză de pe site-ul Science on Stage Germanyw3. Pe același site se găsesc instrucțiuni secvențiale pentru un set de experimente având ca subiect auzul, experimente care sunt adecvate atât pentru copiii din grădinițe cât și pentru cei din școala primară. Documentele .pdf conțin de asemenea și alte experimente prezentate și în această secțiune. Atac asupra urechilor Scopul acestui experiment este, pentru copii, de a înțelege funcționarea și importanța urechii astfel încât aceștia să reducă volumul dispozitivelor MP3 atunci când ascultă muzică pentru a preveni astfel, îmbolnăvirea / distrugerea propriului sistem auditiv. Folosind ca pretext o călătorie având ca punct de plecare o sursă sonoră și terminând cu urechea internă, în continuare sunt explicate producerea sunetului și anatomia urechii. Ascultăm plimbându-ne Organizați împreună cu copiii o plimbare pe coridoarele și prin curtea școlii sau grădiniței, copiii având o dată căștile puse pe urechi și o dată fără căști, pentru ca aceștia să expermenteze, să trăiască impresiile pe care le au atunci când își ”închid” auzul. Copiii vor învăța de asemenea despre pericolele la care sunt expuse (fie și numai parțial) persoanele cu deficiențe de auz. Oare auzim chiar totul? Urechea umană poate percepe sunete având de la 20 la 20 000 de oscilații pe secundă. Numărul de oscilații complete efectuate de un corp într-o secundă este numit frecvență. Pe măsură ce îmbătrânim, ne pierdem abilitatea de a auzi sunete cu frecvențe foarte înalte. Câinii pot auzi sunete de până la 35 000 oscilații pe secundă (35 kHz), iar liliecii pot auzi sunete chiar și mai înalte. Folosiți un fluier obișnuit și un fluier pentru câini pentru a da copiilor ocazia să compare sunetele emise de acestea. De regulă, sunetul produs de un fluier pentru câini este cuprins în domeniul 16 – 22 kHz față de frecvențele mai joase, sub 20 kHz, auzibile de către urechea umană (valoarea este orientativă, fiind în funcție de starea auzului fiecărei personae, este posibil chiar ca unii să nu audă nimic). Ajustați volumul unui generator de semnal cu amplificator și difuzor la nivel mediu pentru o frecvență auzibilă. Modificați apoi frecvența la 50 kHz și apoi reduceți-o lent pornind de la această valoare. Solicitați copilului care anunță primul că aude ceva să descrie sunetul pe care îl aude (un fluierat foarte ascuțit). Au urechile tale sunete favorite? O diagramă auditivă individuală Prin testarea domeniului nostru personal de auz putem estima starea de sănătate a acestuia. Conectați un generator de semnal cu un osciloscop și un difuzor așa cum se observă în figură (vezi imaginea). Pentru a ușura sarcina copiilor, se pornește de la 16 000 Hz și se efectuează comparații în perechi de sunete cu frecvențe măsurate învecinate de exemplu: ”Cum percepeți sunetul cu frecvența de 16 000 Hz? Acum ascultați sunetul cu frecvența de 8 000 Hz – cum îl percepeți pe acesta în comparație cu sunetul precedent?” și așa mai departe. De regulă, urechea umană are cea mai mare sensibilitate la frecvențele la care vorbim cotidian (cca. 200 – 3500 Hz). Cu ajutorul elevului de gimnaziu-mentor (sau al profesorului) fiecare copil poate realiza graficul volumului perceput (de ex. tare = 8) în funcție de frecvența sunetului.
Cum ajunge sunetul în ureche? Lumânarea care se răsucește Sunetele sunt transportate prin intermediul variațiilor de presiune ale aerului, adică se poate spune că sunetul deplasează particulele de aer. Mișcarea flăcării unei lumânări este utilizată pentru a ilustra acest lucru. Sunetele cu frecvență joasă pot chiar să stingă flacăra lumânării.
Ce se întâmplă în ureche?
Urechea externă: pavilionul și timpanul
Materiale
Urechea mijlocie: oscioarele Urechea internă: cochlea Nervii auzului sunt situați în celulele ca niște fire ale cochleei. Sunetul (variații în presiunea aerului) provoacă mișcarea firelor, ceea ce determină transmiterea informației la creier. Cu cât sunetul este mai putenic cu atât firele se mișcă mai tare (cu o amplitudine mai mare). Zgomotele foarte puternice pot chiar distruge, în mod real, celulele filiforme. Un tub de sticlă este utilizat ca model pentru o cochlee desfășurată. Praful de cretă sau praful de talc presărat în interiorul tubului reprezintă celulele filiforme. Materiale
Mod de lucru Realizați un proiect similar împreună cu elevii dvs Elevii de gimnaziu au o perspectiă diferită față de cea a profesorilor lor, ceea ce poate fi foarte util în situațiile în care avem de a face cu copii mici și asta deoarece elevii de gimnaziu pot fi acceptați mai ușor ca ”frați sau surori mai mari”. Elevii de gimnaziu implicați în proiectul nostru au beneficiat foarte mult din această experiență: au învățat cum să realizeze prezentări în fața unui auditoriu, au devenit mai încrezători și și-au îmbunătățit modul de auto-organizare – toate acestea fără presiunea unei situații standard dată de sala de clasă. În plus, ei au avut acces la informații la prima mână referitor la munca profesorilor, educatorilor, oamenilor de ștință și inginerilor. Este bine ca o astfel de echipă de mentori să fie formată din 4 – 5 elevi de gimnaziu coordonați de un profesor. Într-o secvență inițială de brainstorming, lăsați elevii să vină cu propriile lor idei; acest lucru îi va motiva pentru a fi foarte creativi. Este posibil ca elevii să considere folositor să consulte cărți și site-uri web cu activități de învățare similare. Dacă fiecare elev este lăsat să lucreze pe un aspect distinct al temei, atunci pot fi implicați mai eficient mai mulți elevi cu diferite abilități, distincte, specifice fiecăruia. Profesorul are rol de moderator al întâlnirilor de lucru, pune la dispoziție materialele necesare pentru realizarea experimentelor și îi ajută pe elevi să realizeze efectiv experimentele. Pentru a inspira amuzamentul și curiozitatea experimentele ar trebui să fie ușor de realizat și, în mod ideal, ar trebui să implice mai multe semnificații științifice deodată. Atunci când copiii mici sunt capabili să experimenteze ei înșiși cel mai adesea ei își exprimă și își testează propriile idei. Este important să se realizeze contacte cu potențiali parteneri de proiect (grădinițe sau școli primare) încă de la primii pași ai derulării acestuia. În timp ce grădinițele tind să fie deschise față de multe subiecte științifice, în cazul experimentelor pentru elevii din învățământul primar este nevoie să se respecte conținutul noțional din curriculum-ul pentru științele naturii și din programele școlare corespunzătoare. Solicitați elevilor de gimnaziu să-și prezinte fiecare proiectul propriu altor colegi pentru ca astfel să obțină sugestii de îmbunătățire din partea tuturor membrilor echipei. Nu uitați să verificați în prealabil experimentele cu copii de vârsta celor din grupul țintă pentru a putea estima timpul necesar desfășurării optime a acestora. Dimensiunea cea mai potrivită a grupului de copii este de până la șapte. Din experiența noastră am constatat că fiecare activitate necesită cca 25 – 60 minute deși noi nu am prestabilit o limită de timp.
Activitățile pot necesita mai mult timp decât intervalul estimat deoarece, uneori, copiii solicită să repete o secvență care le-a plăcut în mod deosebit. Țineți minte faptul că unui copil îi place să refacă mici experimente acasă sau să ia parte la mici competiții în care se oferă premii sub formă de dulciuri din recipiente amuzante. Și nu uitați, dacă aceasta este o experiență nouă pentru toți cei implicați, este posibil să existe rezerve de ambele părți (copiii de grădiniță sau învățământ primar și echipa formată din elevii de gimnaziu). Oricum, dacă discutați posibile, potențiale dificultăți pe durata vizitei pregătitoare atunci astfel de situații pot fi depășite cu ușurință. Referințe THINK ING (2007) Physik in Kindergarten und Grundschule II. Köln, Germany: Deutscher Institutsverlag. ISBN: 9783602147816 Referințe in web w1 – Pentru a afla mai multe în legătură cu prioectul național german Fizica în grădinițe și în învățământul primar vizitați: www.think-ing.de/index.php?node=1218 w2 – Pentru mai multe informații despre ”Wilhelm Erb” Gymnasium Winnweiler vizitați: www.weg-winnweiler.de w3 – Pentru a descărca documentele în limba engleză, vizitați: www.science-on-stage.de/index.php?p=3_15&l=en w4 – Tabelul 1 poate fi descărcat în format Word aici w5 – Science on Stage reunește profesori care predau discipline științifice în întreaga Europă cu scopul de a-și împărtăși exemple de bună practică în predare. Lansat în anul 2000 ca Physics on Stage, proiectul a fost lărgit în 2003 pentru a cuprinde și celelalte științe al naturii: chimia, biologia. Science on Stage Germania organizează numeroase activități în Germania și găzduiește biroul Science on Stage Europa. Pentru mai multe informații vizitați: www.science-on-stage.de Informatii adiționale ”Plimbare ” în jurul cochleei” este un website actualizat în mod regulat și oferă informații de bază și sugestii de predare referitor la sistemul auditiv. A se vedea: www.cochlea.org Universitatea Skidmore, NY, SUA oferă o colecție utilă de legături pentru predarea urechii și a sistemului auditiv: www.skidmore.edu/~hfoley/Perc9.htm#teach O animaţie drăguţă a deplasării undelor sonore în aer poate fi găsită aici: www.sensory-systems.ethz.ch/Lectures/Auditory/Auditory_Animations_1.htm Website-ul Institutului Medical Howard Hughes oferă un raport asupra cercetărilor recente efectuate asupra simţurilor noastre, incluzând fasciculele oscilante care ne permit să auzim şi să localizăm un şoarece prin sunetul pe care acesta îl produce. A se vedea: www.hhmi.org/senses Website-ul Ştiinţa neuronală pentru Copii explică modul în care funcţionează simţul auzului şi cuprinde unele experimente şi auxiliare curriculare: http://faculty.washington.edu/chudler/bigear.html Secţiunea “Cum funcţionează corpul?” de pe website-ul Despre sănătatea copiilor (Răspunsuri de încredere din partea spitalului de copii) conţine o explicare a urechii, incluzând o diagramă interactivă a sistemului auditiv. A se vedea: www.aboutkidshealth.ca sau se poate folosi legătura directă: http://tinyurl.com/yzzt5bv Website-ul organizaţiei SEDL de cercetare în domeniul educaţiei oferă planuri de lecţie online pentru predarea celor cinci simţuri. A se vedea: www.sedl.org/scimath/pasopartners Dacă v-a făcut plăcere acest articol atunci s-ar putea să doriţi să examinaţi şi alte activităţi de învăţare şi articole care se adresează copiilor din învăţământul primar pe site-ul Science in School: www.scienceinschool.org/primary Werner Stetzenbach este licenţiat în Fizică şi are o experienţă bogată de predare a Fizicii la nivel gimnazial. El este coordonatorul claselor a şasea şi expertul şcolii pe domeniul didactic (Studiendirektor) la “Wilhelm Erb” Gymnasium. De asemenea, el face parte din grupul de lucru “Fizica în grădinţe şi în învăţământul primar” din cadrul Science on Stage Germaniaw5 şi a organizat până în acest moment mai mult de 25 de cursuri de formare pentru învăţători şi educatoare. De asemenea el a organizat peste 50 de workshop-uri şi cursuri de formare pentru profesorii de fizică din şcoli gimnaziale cu tema: Fizica în viaţa de zi cu zi: costuri reduse, experimente practic-aplicative de înaltă tehnologie. Gabriele Stetzenbach este asistent medical. Rolul său în proiect a fost acela de a se asigura că experimentele sunt adecvate grupului de vârstă ales şi de a ajuta elevii de gimnaziu în realizarea practică a aranjamentelor experimentale. Ea a coordonat de asemenea colectarea feedback-ului referitor la proiect şi a jucat un rol major în a se asigura că proiectul este extins la nivel naţional. Recenzie Acest articol reprezintă o modalitate inovatoare şi stimulativă de a introduce ştiinţa în rândul copiilor de vârstă mică. Experimentele sunt simple dar suficient de eficiente pentru a explica modul în care funcţionează urechea. Într-o perioadă în care utilizarea căştilor este în creştere proiectul poate fi utilizat pentru a evidenţia modul în care urechea poate fi distrusă cu uşurinţă şi ce se întâmplă în acest caz. Articolul poate fi utilizat de către două audienţe distincte: prima este constituită din învăţători şi educatoare. Aceştia pot utiliza la clasă experimentele detaliate din acest articol, precum şi activităţile suplimentare dezvoltate în cadrul proiectului (disponibile online). Este posibil ca unii învăţători şi educatoare să considere experimentele dificile deoarece nu au o formare iniţială ştiinţifică adecvată; această problemă poate fi depăşită printr-o pregătire anterioară, cu ajutorul fizicianului specialist sau cu asistenţa elevilor de gimnaziu pregătiţi în prealabil aşa cum s-a realizat şi în acest proiect. Materiale informative suplimentare sunt indicate în secţiunea “Resurse”. Pentru profesorii de fizică, acest articol oferă detalii referitor la modul în care aceştia pot proiecta şi gestiona proiecte similare cu şi pentru elevii lor. Dacă sunt implicaţi elevii de gimnaziu atunci un astfel de proiect poate fi foarte motivant pentru aceştia şi îi poate ajuta să crească şi să devină adulţi mai responsabili. Experimentele sunt ideal de folosit pentru a promova ştiinţa în grădiniţe/învăţământul primar şi de asemenea pot fi folosite în proicte ştiinţifice integrate. Experimentele sunt utile pentru orele de biologie pentru a preda cunoştinţe despre ureche şi auz, pentru orele de fizică pentru a preda transmiterea sunetului, urechea ca aplicaţie din viaţa reală a transmiterii sunetului sau a curăţirii cu ajutorul ultrasunetelor (îndepărtarea particulelor de murdărie în loc de figurinele din material plastic care ”dansează”). Paul Xuereb, Malta
|