O clonă proprie?

Tradus de Andrei Sandu şi Lidia Mînză

De Arlene Judith Klotzko

Recenzată de Michalis Hadjimarcou, Cipru

A clona sau a nu clona? Aceasta este întrebarea pe care cartea “O clonă proprie?” îşi propune să o investigheze. De-a lungul lucrării, cititorul este purtat într-o călătorie unică prin universul ştiinţei şi al eticii procesului de clonare. Rezultatul constă într-o relatare completă şi exactă asupra a ceea ce reprezintă clonarea în sine, precum şi o explicaţie a fenomenului prin care metoda naturală de reproducere asexuată – utilizată de milioane de specii încă de la începutul vieţii pe Pământ – a atras atenţia cercetătorilor şi a oamenilor legii pe plan mondial.

Ruperea unei ramuri dintr-o tufă de trandafiri urmată de plantarea acesteia în scopul creării unui tufiş nou, reprezintă o formă de clonare. Acelaşi lucru se petrece cu procesul de diviziune celulară în care se reproduc bacterii si alţi microbi. Separarea embrionară, deşi un eveniment rar, se întâlneşte în mod normal în cazul producerii de gemeni identici, fiind şi ea o formă de clonare. Nici unul din aceste fenomene nu a cauzat vreodată o îngrijorare majoră. Cu toate acestea, clonarea oii Dolly în 1997 a fost privită ca un subiect senzaţional, apărând pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Motivul este simplu: un mamifer a fost clonat prin transferul de nucleu de la o celulă aparţinând unei oi adulte într-o celulă-ou anucleată de la o altă oaie aflată la maturitate. Celula rezultată a fost capabilă să se dezvolte într-un nou organism fertil, Dolly, care în schimb putea să se reproducă în mod natural. În anii ce au urmat, oamenii de ştiinţă au clonat cu succes vaci, porci, capre, şoareci, iepuri, cai, şobolani, pisici şi chiar catâri. Această evoluţie a generat o dezbatere aprinsă cu privire la eventualitatea introducerii omului pe lista speciilor de mamifere ce pot fi clonate. Argumentele pro şi contra ale acestei posibilităţi reprezintă subiectul principal al cărţii “O clonă proprie?”.

Primele capitole ale cărţii îi prezintă cititorului un studiu interesant asupra modului în care atitudinea oamenilor, credinţa şi frica acestora de puterea ştiinţei s-au schimbat odată cu trecerea timpului. Suplimentar, lucrarea cuprinde o fascinantă descriere a efectelor negative pe care anumite filme şi cărţi ştiinţifico-fantastice le au asupra oamenilor, deformându-le imaginea despre ştiinţă. Acest efect derivă în cea mai mare parte din abilitatea ştiinţei de a da omului cea mai de seamă putere a lui Dumnezeu: puterea de a crea viaţă. Două din cele mai reprezentative exemple de asemenea cărţi şi filme sunt “Frankenstein” aparţinând lui Mary Shelley şi opera lui Aldous Huxley “Brava lume nouă”.

În restul capitolelor cărţii, Arlene Judith Klotzko pune în lumină istoria eforturilor de a clona mamifere, precum şi perspectivele de viitor ale clonării. O atenţie deosebită este acordată numeroaselor aplicaţii ale acesteia, cum ar fi utilizarea ei în scopuri terapeutice. Sunt de asemenea prezente informaţii ştiinţifice asupra modului în care clonarea poate fi combinată cu alte metode biotehnologice, precum producerea de animale transgenice, pentru a putea vindeca multe din cele mai grave boli ale omenirii. Cartea oferă detalii importante cu privire la procesul de clonare şi la posibilele implicaţii adverse ce pot apărea la organismele clonate. Finalmente, o prezentare detaliată a chestiunilor legale şi morale care ar apărea din numeroasele utilizări ale clonării completează discuţia conform căreia clonarea omului ar trebui permisă sau nu.

Având în vedere atenţia masivă acordată clonării din momentul naşterii oiţei Dolly, această carte este foarte probabil să atragă pe oricine are destulă curiozitate să descopere de ce acest subiect a căpătat o aşa de mare anvergură. În ciuda complexităţii vocabularului, cartea este uşor de urmărit, atât conţinutul cât şi stilul ei menţinând un mare nivel de interes.

“O clonă proprie?” s-ar putea dovedi valoroasă profesorilor de biologie de liceu. În primul rând, informaţiile despre ştiinţa de a clona sunt îndeajuns de simple pentru a putea fi utilizate direct de aceştia ca material de predare. În al doilea rând, cartea conţine un număr important de întrebări la care oamenii de ştiinţă au trebuit sa răspundă în timp ce încercau să desluşească misterul prin care organismele se dezvoltă din simple celule.  Experimentele menite să răspundă la acele întrebări ar putea reprezenta subiectul unor discuţii fructuoase în clasă.

În afară de informaţia ştiinţifică oferită, cea mai importantă contribuţie pe care o aduce cartea este pesemne faptul că ajută la înlăturarea multor temeri iraţionale cu privire la clonare şi la rezultatele ei, care au terorizat imaginaţia oamenilor de-a lungul deceniilor.

Detalii

Editura: Oxford University Press
Anul publicării: 2005
ISBN: 0192802844 (suport hârtie) or 0192803093 (suport electronic)